SCURT ISTORIC AL TEORIEI GRAFURILOR

 

 

 

 

 

 

        Originile teoriei grafurilor se gãsesc în rezolvarea unor probleme de jocuri şi amuzamente matematice,care au atras atenţia unor matematecieni de seama,cum ar fi:Euler,Hamilton,Cazlyley,Sylvester,Birkoff.

         Data naşterii teoriei grafurilor este consideratã a fi anul 1736,cãnd matematicianul Leonhard Euler a publicat un articol în care a clarificat problema celor şapte poduri şi a prezentat o metodã pentru rezolvarea altor probleme de acelaşi tip.Articolul,în limba latinã,avea titlul:Solutio problematis ad geometriam situs pertinentis(Solutia unei probleme legate de geometria pozitiei) şi a apãrut în revista Comentarii Academiae Scietiarum Imperialis Petropolitanae.

          Cu 200 de ani mai tãrziu,în 1936,apãrarea la Leipzic prima carte de teoria grafurilor, al cãrui autor este matematicianul maghiar Denes Konig.Ĩn

amintirea contributiei lui Euler,unele noţiuni şi tipuri de grafuri de care acesta s-a ocupat sunt denumite de cãtre Konig lanţ(ciclu) eulerian, graf eulerian , etc.

           Un alt matematician care s-a ocupat de aceleaşi probleme ca şi Euler dar care şi-a publicat rezultatele cercetãrilor sale în anul 1873, a fost Carl Hierholzer.Acesta a demonstrat în plus unele rezultate care lui Euler I se pãruse evidente.

             Ĩn 1851 articolul lui Euler a fost tradus şi publicat în revista Nouvelles Annales de Mathematiques,iar rezultatele sale au fost îmbogatite, fiind studiate în clase speciale de grafuri.

               Alte izvoare ale teoriei grafurilor sunt: studiul reţelelor electrice , problema celor patru culori, aplicatiile teoriei grafurilor in chimie (iniţiate de Cayley), probleme hamiltoniene, grafuri planare, etc.

               Fizicianul Kirchoff a studist la mijlocul secolului trecut reţelele electrice cu metode care aparţin astãzi teoriei grafurilor, contribuind la dezvoltarea acestei teorii.

                Termenul de graf a fost folosit prima data in sensul sãu actual (fiind derivat din termenul noţiune graficã din chimie) într-un articol publicat în 1878 de matematicianul J.Sylvester, articol ce a apãrut în primul numãr al revistei American Journal of Mathematics.Teoria grafurilor are numeroase aplicaţii în chimie, cercetãri privind determinarea  numului de izomeri ai compuşilor organici contribuind în mare mãsurã la rezolvarea problemelor de numare a grafurilor aparţind unor clase speciale.